MODULUL : TRANSPORTUL ŞI
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE
SCHEME DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE
prof. Pătrana Silvia
Clasificarea consumatorilor
SCHEME DE RACORDARE
Oferta Scolara
Anunturi elevi
Examen
Dintre formele sub care se consuma energia, un loc deosebit il ocupă energia electrică, fapt dovedit şi de creşterea continuă a ponderii energiei primare transformată în energie electrică (peste 40%).
Schemele de distribuţie se realizează printr-un sistem de reţele aflat în
prelungirea reţelelor de transport pănâ la consumatori. Pe aceste reţele se
găsesc staţii de reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori aceasta să
ajungă la valoarea de 10-6 kV sau 380/220V. În figura 1, SC1 asigură
reducerea tensiunii de la 110kV la 35 kV şi energia este distribuită pe una sau
mai multe linii L1. În staţia SC2 tensiunea este redusă
la 6kV de unde este distribuită pe liniile L2. energia electrică
poate fi utilizată de unii consumatori chiar la această tensiune (consumatorii
C1 şi C2) atunci când au puteri foarte mari. Consumatorii
C1 şi C2 se numesc consumatori de medie tensiune. În celelalte
cazuri(marea majoritate) energie electrică mai este transformată de la 6kV la
400/230V (cazul consumatorului C3 din figura 1) printr-un post de
transformare (PT1). De la acest post, energia electrică este
disrtribuită la receptoare în aşa fel încât la intrarea în aceştia valoarea
tensiunii să fie de 380/220V.
Distribuţia energiei
electrice se execută, de regulă, prin linii electrice subterane (LES) sau
îngropate în elementele de construcţii. Mai rar, se execută şi prin linii
aeriene (LEA). Energia electrică astfel transportată terbuie să ajungă a fi utilizată
de receptoarele
electrice pentru a o transforma în energie mecanică (motoare),
luminoasă (corpurile de iluminat), termică (cuptoarele electrice) etc.,
permiţând să-şi desfăşoare activitatea zilnică. Centralele electrice, liniile
de transport şi distribuţie până la consumatori aparţin furnizorului de energie electrică.
Noţiunea
de consumator este destul de largă, ea putând fi aplicată:
- unui grup de receptoare aflate într-un asamblu constructiv, unitar, alimentat cu energie electrică. Este cazul locuinţelor, clădirilor social-administrative;
- un receptor de mare putere care obligă la o alimentare separată, cum sunt motoare de puteri foarte mari, cuptoare electrice etc.
Pe traseul unei reţele de distribuţie,
de la postul de transformatoare de joasă tensiune (400V) până la receptoare, se
deosebesc următoarele părţi mai importante din instalaţia electrică:
- branşamentul electric (fig.2) reprezintă legătura dintre o linie principală de distribuţie şi consumator. În figura 1 linia de tip L2 către C1 şi C2 reprezintă branşamente de medie tensiune (6kV), iar legătura de la postul de transformare PT1 la consumatorul C3 reprezintă un branşament de joasă tensiune (380V);
- cofretul (fig.2) reprezintă locul în care se face legătura electricră dintre reţeaua de distribuţie principală a furnizorului şi consumator. Aceasta poate fi asimilat cu un tablou electric;
- contorul electri (fig.2) reprezintă aparatul ce înregistrează energia electrică a consumatorului. El costituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie (cea a furnizorului şi cea a consumatorului);
- tabloul electric (fig.2) reprezintă un asamblu de aparate ce asigură distribuţia energiei electrice către receptoare. Tabloul electric general (TG) este tabloul cel mai important al consumatorului. Aceasta asigură distribuţia energiei către un număr de tabluori principale (TP), iar acestea, la rândul lor, asigură distribuţia energiei la tablouri secundare (TS). Ultimele asigură distribuţia energiei electrice la receptoare;
- coloana electrică (fig.2) reprezintă legătura electrică dintre două tablouri electrice;
- circuitul electric (fig.2) reprezintă legătura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corpul de iluminat, priză electrică, motor, cuptor electric, plită electrică, aparat de sudare etc.).
Situatia scolara